Taina Botezului
Prin Taina Botezului, instituita de Mantuitorul, omul
care crede in Hristos renaste din apa si din Duh la viata cea adevarata in
Hristos si devine membru al Bisericii. Taina se savarseste prin intreita
afundare in apa a celui ce se boteaza in numele Sfintei Treimi, savarsitorul ei
fiind preotul sau episcopul. Numai in caz de urgenta, din temerea de moarte
apropiata a celui care are sa primeasca Botezul, aceasta Taina poate fi
savarsita de orice membru al Bisericii.
Instituirea Botezului
Taina botezului a fost instituita de Mantuitorul. Ea a
fost prefigurata inca din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui
Israel, ca semn al legamantului lor cu Dumnezeu (Deut, 30, 6 ; Col., 2, 11 ;
Rom., 2, 28-29). Botezul lui Ioan, asa cum spune Ioan insusi, nu este botezul
crestin (Ioan, 1, 33), insa a preinchipuit botezul crestin, fiind in acelasi
timp un ritual pregatitor pentru primirea lui Mesia de catre evrei si
adeverirea lui fata de lume (Matei, 3, 11). Botezul lui Ioan, desi era de la
Dumnezeu (Ioan, 1, 33 ; Luca, 3, 2-3) si se savarseste prin cufundare in apa
ca si cel crestin instituit de Hristos, este totusi inferior celui crestin
fiindca nu se conferea prin el harul dumnezeiesc. El era doar un botez al
pocaintei spre iertarea pacatelor (Matei, 3, 11; Luca,3,3).
Protestantii spun, in general, ca botezul crestin nu se
deosebeste in mod esential de cel al lui
Ioan Botezatorul. Luther, de pilda, spune ca Botezul crestin este o
perfectionare a botezului lui Ioan. Aceasta conceptie este gresita, caci
acesteia i se opun insesi cuvintele lui Ioan Botezatorul si, apoi, cuvintele
Mantuitorului Hristos (Matei, 3, 11;
Luca, 3, 3, 16 ; Ioan, 3, 3, 5, 6).
Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul
Ioan cand zice : "Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Dar
Duhul Sfant nu fusese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de
sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte,
2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea
Duhului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4),
ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa
Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor "ca la trei mii de
suflete" (Fapte, 2, 41).
Cu botezul lui Ioan s-a botezat, este adevarat, si
Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind
Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe
care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui
Dumnezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina
botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa invierea Sa din
morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre
neamuri : "Mergand, invatati toate
neamurile, botezandu-le in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate
Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la
sfarsitul veacului" (Matei, 28, 19-20). Botezul savarsit insa cu o alta
formula decat cea trinitara, prin care nu se exprima distinct persoanele
Sfintei Treimi, nu este valid si nu a fost recunoscut niciodata ca valid de
Biserica. De aceea, sinoadele au prescris rebotezarea tuturor celor care au
fost botezati cu o formula incorecta (Can. 95, Sinodul V-VI; Can. 8,
Laodiceea).
Botezul cu apa si Duh
Sfanta Scriptura ne descopera ca toate formele de
existenta creata au luat fiinta din lucrarea Duhului asupra apelor. Prin
despartirea omului de Dumnezeu, Duhul n-a incetat sa sustina pe oameni si sa
conlucreze cu ei la nasterea urmasilor lor, care au propria lor identitate. In
Cuvantul intrupat, apa si Duhul se unesc insa din nou. Hristos Se afunda in
Iordan si Duhul pogoara peste ape. Invierea Lui va transforma in apa vie apa
mortii. A trebuit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa,
pentru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca
in Duhul Lui cel Sfant. Biserica Ortodoxa nu cunoaste un botez al apei, si
altul al Duhului, fiindca apa este mediul prin care lucreaza Sfantul Duh asupra
intregii fiinte psiho-fizice a omului. In rugaciunea de sfintire prealabila a
apei se cere venirea Duhului pentru curatirea apei de lucrarea puterilor demonice,
pentru ca ea sa devina, prin pogorarea deplina a Duhului, loc al nasterii
omului nou in Hristos.
In Biserica veche
s-a practicat, pe langa botezul prin cufundare, si botezul prin turnare
(varsare) si stropire. Dar numai in mod exceptional, cand era vorba de bolnavi.
Unii credca botezul atat prin turnare cat si prin stropire s-a folosit din
timpul apostolilor. Se crede ca chiar sfantul apostol Pavel, care a fost
botezat de Anania in casa, ar fi fost botezat prin turnare (Fapte, 9, 18 ; 22,
16). La fel si temnicerul din Filipi, cu toata casa lui (Fapte, 16, 33). Stiri
despre existenta si validitatea botezului prin turnare avem de la sfarsitul
sec. I. In Invatatura celor doisprezece Apostoli (cap. 7). Dar ceea ce a fost
o exceptie in Biserica veche nu poate fi o norma generala, cum a stabilit
Biserica Romano-Catolica (sec. XIV) si apoi Bisericile protestante.
Protestantii si metodistii savarsesc botezul mai ales prin stropire. Biserica
Ortodoxa, fidela Traditiei apostolice, invata si sustine botezul prin
cufundare, ca unul care este indicat de Mantuitorul prin cuvintele de instituire.
Efectele Botezului
Actul Botezului consta in afundarea intreita a
primitorului in apa, insotita de declaratia constatatoare rostita de preot:
"Se boteaza robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui, al Fiului si al al
Sfantului Duh". Caracterul de declaratie si de constatare al cuvantului
"se boteaza" sau al celui analog din celelalte Taine (se cununa, se
impartaseste) arata ca Taina se savarseste vizibil prin actul si cuvantul
preotului, dar invizibil, prin lucrarea lui Hristos.
Prin Botez si afundarea omului in apa in numele Sfintei
Treimi se produce moartea omului vechi si renasterea lui la viata adevarata in
Hristos. O data cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si de toate
pacatele savarsite mai inainte si se imprima chipul lui Hristos in el. Prin
aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus in Bisericanu se nasc de doua
ori si nu de doua ori vin pe lume cu pacatul stramosesc.
Botezul, usa de intrare
in Biserica
Ridicarea din moarte a omului vechi, la starea de viata
adevarata a omului nou nu inseamna ca este chemat la o existenta
individualista, ci sa faca parte din comunitatea celor ce constituie Biserica,
trupul comunitar al Domnului. Intr-o rugaciune de la Botez, adresata de preot
lui Dumnezeu, se zice: "inchipuieste pe acesta intru Hristosul Tau... si-l
zideste pe dansul pe temelia Apostolilor si a Proorocilor Tai (Efeseni 2, 20)
si sa nu-l surpi, ci sadeste-l pe el ca mladita a adevarului celui aratat in
sfanta Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica si sa nu-l smulgi". De
aceea, dupa Botez, cel nou botezat este dus la Sfantul Altar, in fata usilor
imparatesti, si este impartasit cu Trupul si Sangele Domnului ca semn al
incorporarii lui depline in Biserica.
Biserica poate boteza si pe cei ce vin la ea botezati in
afara ei, daca in unitatea crestina de unde vine el nu exista deplinatatea
credintei. In lumina Bisericii se explica si posibilitatea botezarii unui om,
in caz de urgenta, de unul din madularele ei laice. Botezul savarsit in afara
Bisericii prin intreita afundare sau stropire in numele Sfintei Treimi poate
fi validat de Biserica, prin iconomie, la primirea in Biserica a celui botezat
in afara ei. Recunoasterea acestui Botez din partea Bisericii este ca un fel de
completare ulterioara a partii lui externe cu deplinatatea puterii
dumnezeiesti primita acum de cel botezat in afara ei.
Botezul copiilor
Botezul copiilor este o necesitate. Trimitand pe sfintii
apostoli la propovaduire, Mantuitorul Hristos le spune sa boteze pe toti care
vor crede in El. Si cum cei ce pot crede sunt adultii, porunca Domnului se
refera in primul rand la ei. Dar ea nu exclude nici pe copii. Era natural ca
adultii auzind cuvintele Evangheliei sa se fi simtit obligati intii sa
primeasca botezul. Dar dupa ce au fost botezati ei, nu era nici o piedica sa
fie botezati si copiii acestora. Sfintii apostoli, care stiau de la Hristos ca
nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5), si de aceea au botezat si
copiii. Ei boteaza familii intregi care cuprindeau, negresit, copii :
temnicerul din Filipi, auzind cuvantul lui Dumnezeu din gura lui Pavel si
Sila, s-a botezat el si toti ai lui (Fapte, 16, 33) ; la fel Lidia, auzind
cuvantul lui Dumnezeu, s-a botezat ea "si casa ei" (Fapte, 16, 15) ;
sfantul apostol Pavel spune ca a botezat "casa lui Stefana" (I Cor.,
1, 16). Origen, de pilda, spune ca Biserica a primit de la sfintii apostoli
traditia de a boteza copiii, iar canonul 110 al sinodului din Cartagina
anatematizeaza pe cei ce resping necesitatea botezului copiilor.
Inscriptii din catacombe dau, de asemenea, marturii
despre botezul copiilor. Este adevarat ca botezul copiilor nu devenise o regula
generala in primele secole; in primele veacuri, era si institutia catehumenatului,
adica a pregatirii pentru botez, si erau multi catehumeni care amanau botezul
cat mai mult si, daca era posibil, pana pe patul de moarte, stiind ca botezul
sterge toate pacatele, deci nu numai pe cel stramosesc. Intre cei trei mii
botezati la cincizecime au fost sigur si copii (Fapte 2, 38-39).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu